Arhiva

Posts Tagged ‘viata’

Cand ai fost ultima oara copil?

Decembrie 2, 2010 Lasă un comentariu

Multi au un loc de munca pe care il apreciaza si imbina utilul cu placutul prin asta, dar tot multi, printre care si eu, au un loc de munca de nevoie, pe care il urasc. Vad pe toti din jurul meu, din ambele categorii expuse mai sus, atingand o varsta, aproximativ 21 de ani, cand seriozitatea si planurile de viitor iau locul bucuriei si fura clipa ce ar trebui traita.

Eu unul am 27 de ani de-acum si nu spun ca nu ma gandesc la un copil,  o familie, un camin. E normal pentru oricine sa isi doreasca asta. Ce nu mi se pare normal la tot ce am spus mai sus este sa uiti faptul ca esti copil. Tu cand ai fost ultima oara copil? Cand ti-ai acordat o clipa pentru introspectii legate de cum erai la 12 ani? Cand ai sarit ultima oara un gard sa furi o caisa doar din placerea de a face asta avand totusi bani in buzunar cu care iti puteai cumpara un kilogram de caise?  Vad oameni de varsta mea, casatoriti, cu copii, care se chinuie sa zambeasca si sa para fericiti si ce e mai rau e ca am copilarit impreuna si ma simt exclus din lume incet-incet si totodata zambesc pentru ca inca imi permit sa imi cumpar o sticla de vin si sa merg in cimitir sa filozofez pana dimineata cu cineva care gandeste la fel ca mine. Inca ma bucur de fiecare partida de pescuit uitand de fiecare data pe malul dunarii cine sunt si nu numai. Inca ma bucur de fiecare data cand ridic ochii spre cer si vad Luna si stelele de parca le-as vedea pentru prima oara. Inca alerg primavara dupa fluturi in speranta ca ii pot prinde. Si e trist sa ma uit la oameni cand ma plimb pe strada si sa citesc pe fata lor doar graba de a ajunge undeva. Pentru ei am un singur lucru de spus: nu veti ajunge nicaieri. Nimeni nu ajunge nicaieri daca ne gandim mai bine. Eu unul nu stiu de unde vin, dar stiu unde voi ajunge sigur: la doi metri sub pamant. Valabil asta si pentru cei care se ingroapa in munca pentru un viitor mai bun. Singura diferenta e ca nu vor lua nimic dupa ei. In final, pentru mine, viata ramane o copilarie si fiecare zi noua o alta poveste.

Daca as fi moartea

Noiembrie 30, 2010 Lasă un comentariu

Stand si savurandu-mi cafeaua de dimineata mi-am amintit de un film pe care l-am vizionat aseara. Filmul se numeste „After Life” si pe scurt este vorba despre o fata careia i se induce gandul ca cel de la pompe funebre comunica cu persoanele decedate pentru ca are un dar din nastere pentru asta, in timp ce era modul lui de a omori oameni. Pe mine filmul m-a facut sa ma intreb cum ar fi viata mea daca as fi „Doamna cu coasa”. In primul rand cred ca m-as plictisi calatorind atata vreme prin timp, milioane de ani, as fi obosit tot timpul, nu cred ca as avea prieteni decat printre sfinti, nu as putea sa savarsesc pacate pentru ca as lua vietile nu din placerea mea ci la ordinul cuiva de sus. Probabil nu as fi iubit decat la inceputul lumii cand nu existau oameni si cu timpul nu as mai simti nimic. Nu as fi trist, nu m-as bucura, nu as putea sa urasc, sa plang, sa zambesc. As avea o dorinta stearsa sa am o zi libera. Imi sorb ultima gura de cafea cu o urma de zambet si ma bucur ca sunt om si tot ce am scris mai sus ma face sa apreciez din plin viata si tot ce imi rezerva ea pe parcurs.

%d blogeri au apreciat asta: